Din nopțile de vară

Ne înecăm privirile mândre

În nopțile feerice de vară,

Zburdând după iubire și vise,

După nopțile de dragoste amară.

Ne privim calm, fără încredere

Și gust rece, tragic de veșnicie,

Căutând în noi ce a rămas din serile

Calde de iunie.

Stăm pe gândurile vechi demult

Uitate printre zăbrelele firii,

În care am fost martori la o nuntă

Ce  prin ființă îi fi-vom mereu mirii.

 

 

Dacă voi muri

 

Dacă voi muri în următoarea clipă,
acum ți-aş fi mai mult decât vis.
Ți-aş fi iubire, ți-aş fi ură
să nu mor fără a ta gură.

Dacă voi muri fără durere,
îți las nemurirea în dar
fără a-ți spune măcar
că ai putere.

Dacă voi muri tânără,
iartă-mă şi uită-mă,
căci mor în fiecare zi
începând de astăzi.

Plouă!

Plouă! Plouă cu oameni,
oameni singuri şi trişti,
picături de apă fără sens
cu sufletul acid şi dens.

Plouă! Plouă cu nemurire,
nemurire furată din vechime,
de pe vremea când credeam
cu desăvârşire-n iubire.

Plouă! Plouă cu inimi sfărmate,
sfărmate-ntre limita dintre tine
şi mintea mea bolnavă de dorul
dat în dar de către sine.

Plouă! Plouă! Plouă cu mine,
cu mine crezând în ură,
fiindu-mi dor de a ta gură
ce e departe, departe de mine!

tumblr_osyqjfOMGA1u84dnlo1_500.gif

Sâsâit

e linişte printre şerpi,
e linişte şi pace.
e linişte şi-aştept un sâsâit,
dar totul tace.

oase şi carne printre pielea
moartă de timpul greu
se aştern lângă mine
ca lângă al uciderii zeu.

e linişte şi aştept haos,
e doar liniştea înainte de moarte.
e un sâsâit păgân
ce-l aud de departe.

tumblr_otememDRg21voc1nyo1_500

Cenuşă

Mi s-a spus că suntem toți
Dintr-o substanță cenuşie
Ca cenuşa uitată în şemineu
Din care un pheonix o să-nvie,
O cenuşă haotică cu particule
Fine de iubire şi ură murdară
Din care răul o s-apară.

Mi s-a spus că suntem toți
Dintr-o substanță albă pură
Pe care o aruncăm în vid
Şi-o facem din nou gri,
Din nou cenuşă, din nou ură,
Din nou iubire.